Fiecare suflet îşi alege o misiune personală înainte de întrupare şi primeşte şi o misiune divină în acord cu misiunea personală aleasă. Această misiune este imprimată ca un flux călăuzitor în cele mai subtile structuri ale fiinţei noastre şi ne este amintită pe parcursul vieţii de fiecare dată când alegerile noastre ne îndepărtează de calea care duce la destinaţia aleasă divin. Când apare suferinţa în viaţa noastră, acesta este modul Universului de a ne spune că am deviat, că ne-am uitat adevărata esenţă şi că prin ceea ce gândim sau înfăptuim fugim de Sinele nostru cel mai înalt.
Vorbim din ce în ce mai des şi mai mult de spiritualitate, dar, ca de cele mai multe ori în timpurile acestea grăbite şi superficiale, vorbim despre ceva fără a avea înainte de toate clar pentru noi înşine ce înseamnă acel lucru şi mai ales ce valoare are pentru noi. Ne-am obişnuit să credem că toţi avem obligaţia de a deveni spirituali şi că, fără a declara şi arbora această intenţie de evoluţie spirituală, nu suntem dezirabili social, nu suntem credibili şi nici demni de apreciere sau de iubire. Ȋnsă spiritualitatea la nivel divin poate că nu e acelaşi lucru cu ceea ce credem noi, oamenii, care avem prostul obicei de a crede că Universul musai să se învârtă după noi, uitând că noi suntem de fapt o parte a marelui mecanism divin. De obicei partea nu prea are perspectiva întregului, dar nouă, oamenilor, ni s-a dat acel dar al conştiinţei care poate accesa şi înţelesurile divine, cu condiţia să-şi păstreze smerenia şi să respecte legile universale. De aceea cei care încep să descopere ce este cu adevărat spiritualitatea devin din ce în ce mai conectaţi la realitate şi dezvoltă un bun-simţ şi o modestie care mărturisesc despre prezenţa acestul dar al conştientizării.
Spiritualitatea presupune în primul rând trăirea în conştienţă - fiecare gând, fiecare vorbă, fiecare faptă, toate trec prin acest filtru, chiar dacă în primă instanţă ele pleacă din automatisme, din tipare, din condiţionări, din emoţie, care este un proces iniţial incontrolabil. Primul pas al spiritualităţii este prezenţa conştientă în propria viaţă! Am spus ceva şi după ce am spus, constat că acel lucru conţine o judecată sau un program? Prin prezenţa conştientă pot schimba energia pe care am transmis-o, iar acest proces de transmutare, urmat perseverent, clădeşte fundamentul spiritualităţii. Nu poţi accesa etaje superioare, dacă nu clădeşti acest prim nivel solid, pentru că altfel, fie totul se dărâmă la un moment dat, fie ceea ce clădeşti se leagănă mereu, neoferind niciodată direcţie şi sprijin. Iar priveliştea lumii văzută de la astfel de etaje superioare care pendulează continuu căutând punctul de echilibru este amăgitoare şi în timp devine halucinantă şi dezorientează, dând senzaţia de nesiguranţă şi de permanentă ceaţă.
Spiritualitate înseamnă şi să accept şi să fiu recunoscător pentru forma de manifestare în care mă aflu - acel 3D în care ne-am întrupat, având toate condiţionările şi limitările unui corp fizic şi ale unei existenţe pământeşti. De cele mai multe ori, în drumul nostru spiritual încercăm să depăşim şi să înlăturăm aceste condiţionări şi limitări ale corpului nostru, dar întruparea în această lume are întotdeauna un sens şi un rost. A ne cunoaşte atributele lumeşti este o condiţie pentru a ne bucura de ele şi a le transforma în instrumente de evoluţie. Dacă în loc să fiu nemulţumit că vin într-o existenţă limitată şi imprevizibilă, pentru că nu ştiu niciodată când se va termina, devin conştient că fiecare moment este unic şi irepetabil şi îl voi trăi cu toată intensitatea, cu toată bucuria şi cu toată recunoştinţa, atunci voi constata că nu mă voi mai simţi nefericit de efemeritatea existenţei mele şi voi observa cu încântare că treptat pot depăşi şi aşa-zisele limitări ale corpului fizic prin puterea spiritului.
Vă invit de aceea la acest prim şi simplu exerciţiu de a vă observa continuu şi de a vă pune întrebări asupra motivelor pentru care gândiţi, vorbiţi sau acţionaţi într-un anume fel, fără a vă învinovăţi sau condamna, fără a vă judeca dacă este corect, bine sau adevărat ceea ce se manifestă în viaţa dumneavoastră. Doar observaţi şi conectaţi-vă cu corpul care v-a fost dat ca instrument al spiritului care sunteţi şi vedeţi ce vă spune şi el. Frica de a greşi sau de a încălca legile divine aduce crispare, închistare şi răceală. Curajul de a trăi autentic creează în corp acea stare de bine care permite misiunii noastre personale şi celei divine să ne călăuzească şi să ne dea acea bucurie de a fi fiinţe complete - materiale şi spirituale în egală măsură. A învăţa să delimitezi stările tale de cele ale mediului este o lecţie fără de care nu putem accesa procesul autocunoaşterii. A recunoaşte sursa propriilor stări este etapa următoare, care ne ajută să înţelegem şi să acţionăm conştient asupra acestor surse pentru a evolua.
Indiferent pe ce cale accesezi spiritualitatea, indiferent ce instrumente foloseşti, ai nevoie înainte de orice de STAREA DE CONŞTIENŢĂ, care presupune o minte calmă şi lucidă.