NUMELE DIMINUTIVE LA ADULȚI - SEMNIFICAȚIA ȘI CONSECINȚELE FOLOSIRII LOR

Când părinții ne aleg numele (uneori ni le aleg nașii, bunicii etc.) se raportează de cele mai multe ori la momentul în care venim în viața lor și o fac din poziția de proaspeți părinți, încântați de noua "jucărie" din viața lor. Puțini părinți sunt conștienți de consecințele pe care le are purtarea unui anumit nume în viața de adult a copilului lor. Și așa ne trezim pe certificatul de naștere cu nume diminutive - Petruț, Dănuț, Ionuț, Maricica, Doinița etc.

Un nume diminutiv ne setează la nivel subconștient pe termen lung tiparul comportamental al unui veșnic copil și creează energetic o dependență de energia maternă, dând persoanei și un boost de energie feminină IMATURĂ.

Faceți doar un exercițiu și imaginați-vă într-un context al vieții adulte și vedeți ce simțiți când s-ar prezenta în fața voastră o persoană care s-ar recomanda: Daniel Popescu sau Daniel Ionuț Popescu. Fără să vă imaginați aspectul persoanei, doar auzind numele, de la care personaj ați fi mai înclinat să așteptați un comportament matur și asumat?

Bine, veți spune, și ce pot face, dacă acesta este numele meu în buletin?

Ca adulți avem puterea de a ne seta propria energie prin alegerea numelui cu care ne recomandăm sau cu care ieșim în public și pe care îl afișăm. Dacă mă cheamă Marioara Ionescu, ma pot recomanda Maria Ionescu sau daca am două nume (dintre care unul care nu e diminutiv), pot alege să mă recomand doar cu unul - în loc de Daniel Ionuț Popescu să mă prezint Daniel Popescu.

Un diminutiv (cuvânt în forma lui "alintată") creează în receptor dorința de alint pe care o ai în fața unui lucru fragil și drăgălaș, pe care simți nevoia să îl protejezi și răsfeți, fix așa cum probabil au simțit nevoia să facă părinții tăi când ți-au ales un astfel de nume!

Dacă pentru o femeie lucrurile pot fi acceptabile, mai ales dacă rezonează cu a transmite o imagine mai fragilă, mai delicată, dacă simte nevoia de a fi protejată, pentru bărbați lucrurile nu stau deloc la fel!

Atunci când un bărbat alege să se prezinte cu numele diminutiv, deja slăbește energia masculină și se întoarce (involuntar sau inconștient!) în poziția copilului față de părinții lui: submisiv, neputincios în a își da singur direcția, nesigur și doritor de a primi aprobarea și validarea adulților. Imaginați-vă un bărbat în toată firea, cu atribute masculine (înălțime, forță, pilozitate) pe care l-ați striga "Dănuț", "Ionel" sau "Mari" (în loc de Marian) de exemplu...Cam dă cu virgulă, nu? 🤔

Deloc surprinzător, vom constata că astfel de bărbați își vor alege partenere dominante sau directive, care se vor purta cu ei ca niște mame care "știu ele ce e mai bine pentru el", care le vor induce impresia că se sacrifică pentru ei sau îi vor face să se simtă vinovați dacă vor avea cea mai mică manifestare de independență. Și vor crea o relație de dependență-atașament asemănătoare celei pe care o are copilul la vârste mici cu mama sa. Și se vor ascunde de ele să facă mici (sau mai mari) prostioare, se vor simți inconfortabil să le conteste fățiș punctele de vedere și tot așa...

Nu e chiar necesar să ne schimbăm actele de stare civilă, dar e foarte util să ne întrebăm dacă nu cumva la vârsta adultă nu suntem noi cei care alegem ce nume să ne reprezinte și cu ce nume să ne apeleze ceilalți Cu siguranță nu ne vom aștepta la reacții plăcute din partea părinților în primă fază, dar le putem explica motivele noastre și îi putem INFORMA despre decizia noastră (nu să le cerem părerea ca adulți!).

Există și obiceiul folosirii diminutivelor în cuplurile unde există tendința de a vedea partenerul ca pe un copil sau unde unul din parteneri are un mod defectuos de exprimare a afectivității datorat unui transfer de rol. Eu, una, nu mi-aș apela bărbatul ca pe un personaj de desene animate sau ca pe un animal de companie...(Miki, Dori, Vasi, Bobi etc.)

Poate vi se pare lipsit de importanță, dar v-aș invita pe cele care aveți de mult timp parteneri pe care îi alintați așa să vedeți cum au evoluat în timp - cu siguranță au devenit mai casnici, mai "ascultători", mai "moi". Ceea ce pe unele femei aflate chiar ele în energie masculină ar putea chiar să le încânte! Dar cu siguranță nu pune lucrurile în ordinea firească și în puterea lor sănătoasă.

Și dacă cunoașteți un partener nou și se prezintă cu nume prescurtat sau cu diminutiv, pentru că așa a fost apelat el mult timp, poate e rândul vostru să fiți ACEA femeie din viața lor care să le redea puterea întreagă și deplină a unui nume complet și masculin și să înlocuiască alintul matern cu tandrețea femeii îndrăgostite de un adevărat bărbat.