🎓 🤓 Există locuri în care revii în diferite etape ale vieții și care îți marchează existența. Pe același hol am intrat la 18 ani să mă înscriu la facultatea din care credeam eu că voi ieși direct scriitoare, apoi am tremurat la examene, glumind cu colegii la fel de emoționați, mai târziu am venit să susțin licența, gradele didactice, masteratul, să fac stagii de perfecționare etc. Am știut că vocația mea este cea de profesor când foștii mei profesori din facultate mi-au cerut să devin mentor pentru generațiile tinere și să le învăț să iubească această meserie.
✍️ Am avut șansa să studiez și să lucrez aici cu legende ale literaturii și criticii, cu aristocrați spirituali ca Zoe Dumitrescu Bușulenga, Nicolae Manolescu, Eugen Simion. De cel din urmă mă leagă o profundă afecțiune și prețuire, el fiind, după părerea mea și ultimul mare Lord dintr-o generație de aur a criticii literare. Datorită lui am avut curajul să susțin o temă de doctorat "mult prea multidisciplinară" - cum suna formula politicoasă de respingere a vechii gărzi înțepenite în servilismul "doctoral". Am plecat de pe aceste holuri dragi și am găsit deschidere și sprijin la Galați, la "profu'" și...la Sorbonne. Și am făcut primul pas către ceea ce fac astăzi - profilingul - fără să am nici cea mai mică idee ce orizonturi îmi vor deschide toate nopțile de studiu și lunile parizian-boeme despre psihologia vestimentației, semiotică, istoria costumului și a modei...☺️
M-a întrebat cineva de curând la ce îmi folosesc toate doctoratele, stagiile, examenele academice, când eu fac "citit în stele" și "citit de fețe"? 🤔 "La ce ți-a trebuit, mă, să-ți zdrobești tu creierii și să-ti ratezi tinerețea cu ochii în cărți, că nici n-ai avut timp să faci și tu ceva mișto în viață!" (adică așa, de-alea mai pe nebuneală, o beție cruntă, un sex on the beach, o aroganță de-aia trasă pe nas)
Chiar! La ce mi-o fi trebuit, bre?! m-am întrebat și eu, gândindu-mă că nimeni n-a venit la mine să-i repar stelele și sufletul pentru că eram doamna doctor "dă vorbe" (cum drăguț mă alintă un drag coleg de mate), ci pentru că găseam eu acolo o cheiță astrală, un ceva care declanșa "aha-ul" și înțelegerea și prin urmare și acceptarea și evoluția din starea de "80% cacao pură" 💩 în care veneau unii stimabili și unele stimabile la consultații, când nimic "decent" nu dăduse roade (hai și la aia cu stelele, că o face dreak' o vrajă să scap, că nu mai știu ce să fac 🤦)
💡💡💡Și mi-am dat seama că toți anii aceia de stat "cu ochii în cărți" și de dat examene mi-au creat abilitățile care m-au ajutat să asimilez mult mai multă informație decât un "neratat" care și-a trăit el viața "mișto", să fac conexiuni rapide, să compilez și structurez date, creând sisteme, să am simț analitic și de sinteză, să "am vorbele la mine", adică să transmit clar și coerent un mesaj și nu în ultimul rând să văd dincolo de ceea ce poate vedea ochiul neantrenat al amatorului de lecturi de etichete de pe sticle și de flyere din supermarket.
De aceea îmi permit azi "aroganța" de a fi academic de...neconvențională, de a învăța temeinic și perseverent fără a mai dori neapărat o diplomă: pentru că învățatul la toate nivelele și prin toate sistemele mi-a dat în final libertatea de a mă bucura de procesul învățării ca proces evolutiv al sinelui meu autentic. 🎉🎉🎉
Îmi doresc ca toate generațiile de tineri care vin să descopere această bucurie, dar ea nu se poate descoperi sărind etape și evitând eforturile, restricțiile sau eșecurile unui parcurs de învățare tradițional. Doar după acesta se pot manifesta într-adevăr creativitatea, originalitatea și ...rebeliunea inovației. 👍✈️