28 DE ZILE DE IUBIRE - ZIUA A 12-A

NEAR AND FAR

Ȋn înţelepciunea şi bunătatea sa, Domnul a hotărât ca pe acest pământ răul să aibă forme finite, iar iubirea să îmbrace la infinit toate culorile curcubeului. Şi răului i-a dat doar vremelnicie şi apropiere, iar Iubirii i-a dat stăpânire deplină asupra timpului şi a spaţiului.

Mulţi dintre noi trăim mult timp iubirea altora, iubirea aşa cum ne-au pus-o în minţi părinţii, educaţia, strămoşii, societatea şi la un moment dat descoperim că nu ne simţim noi în iubirea pe care o trăim, deşi ea îndeplineşte toate standardele poveştii cu care am fost crescuţi: căsătorie, copii, casă, prieteni, concedii de vis, flori, daruri, inele....Şi la un moment dat acest film începe să se crape ca un film vechi de celuloid şi să intre prin crăpături Cerul şi Lumina. Şi ne întrebăm uimiţi dacă nu am luat-o razna, pentru că avem tot ce ne trebuie ca să bifăm toate cerinţele poveştii şi totuşi există o sete de a lua distanţă de tot şi de a respira. Şi se naşte atunci şi o vină imensă faţa de toţi cei care ne-au sădit această poveste în minte: vina că îi dezamăgim dacă îndrăznim să trăim povestea proprie, scrisă cu altă cerneală - cu cerneala sângelui inimii proprii.

Ȋn înţelepciunea Sa, Bunul Dumnezeu ne-a dat voie să trăim cum credem noi, dar ne-a pus în suflet, adânc, o busolă divină, al cărei Nord este IUBIREA. Şi ne-a spus: "Trăieşte-o aşa cum numai tu simţi şi atunci vei fi mereu aproape de Mine!" Şi la un moment dat....descoperim acul acestei busole! Şi el ne răscoleşte toate poveştile care nu sunt ale sufletului nostru. Şi ne soarbe către Nordul său divin, iar tot ce nu este al nostru începe să ne doară şi să constatăm că în timp ne face răni adânci.

Ȋntâlnirea cu acest Nord al busolei sufletului nostru se face întotdeauna când ne aşteptăm mai puţin şi în formele în care ne aşteptăm mai puţin. Şi pare iluzoriu şi greu de atins şi ne zguduie temeliile pe care le-am clădit cu atâta efort pentru a susţine povestea altora. Poveste care încearcă să supravieţuiască prin tot ce ne spune mintea noastră, prin activarea fricii de a sări în gol, de a pierde de sub tălpi solul cald al obişnuinţelor şi al moralităţii unanim acceptate.

Iubirea vine în cele mai puţin cunoscute forme, tocmai pentru a nu fi la fel cu tot ceea ce am fost învăţaţi să credem şi să dorim, tocmai pentru că ea răscoleşte precum lama unui plug brazdele "normalităţii" noastre şi face loc unor seminţe miraculoase, care ne pot face sufletul să rodească cu rod divin şi nu omenesc. Iubirea ACEEA nu este aproape, nu este "la îndemână", nu ştim cum funcţionează şi ne dă peste cap reperele. Pentru că nu vine cu manual de utilizare şi este dureros de inconfortabilă.

Este o iubire pe care timpul şi distanţa nu o fac să pălească, ci din contră, fiecare zi şi fiecare pas de îndepărtare fac să se vadă mai limpede imaginea sa. Ca şi cum ai fi în centrul unui nor de stele şi te-ar durea ochii, dar când priveşti acel nor de pe altă planetă, poţi recunoaşte miracolul divin. De aceea ea nu are frici şi îndoieli, de aceea zâmbeşte când este judecată sau când cineva încearcă să o oprească din drumul său. Pentru că ştie care îi este drumul întotdeauna: de la o inimă la alta, ca un pod cald şi vibrând de muzică din alte lumi. Şi cu cât oamenii încearcă să mărească distanţa, cu atât podul creşte mai puternic şi mai magic.

Şi când cele două capete ale podului realizează în sfârşit în ce poveste vor să trăiască şi decid să păşească pe pod, Dumnezeu, în bunătatea şi înţelepciunea lui, zâmbeşte şi îşi pune mâinile binecuvântând întâlnirea, în Adevărul unor inimi care şi-au descoperit menirea pentru care au fost create. Şi abia atunci ştim că nici distanţa, nici timpul, nici vorbele altora, nicio oprelişte nu au putere în faţa acestui pod, iar fricile, vina, îndoielile dispar, pentru că PUR ŞI SIMPLU ŞTIM că suntem în puterea noastră cea mai adâncă şi în inima Universului, protejaţi şi iubiţi.

https://www.youtube.com/watch?v=ffFRrdsGlFM