WARM AND COSY
De ce tânjim atât după Iubire? Ce resort interior mână fiinţele să facă lucruri atât de neaşteptate sau să îşi răscolească vieţile precum furtuna în deşert răscoleşte dunele de nisip? De ce nimic nu pare mai vindecător şi mai sublim decât acele două vorbe: "Te iubesc!" De ce se aprinde viaţa în ferestrele ochilor noştri şi de ce pare că respirăm direct Cerul când ne simţim iubiţi?
Ce amintire cosmică activează acel flux de lumină dintre două suflete care se iubesc? Ce briză astrală adie prin structurile noastre cele mai intime când ne conectăm la sufletul cu care împărţim iubirea?
Toate astea se întâmplă fiindcă Iubirea este energia din care tot ce cunoaştem în Univers este născut. Este energia care manifestă în material şi datorită ei tot ce există prinde viaţă şi contur. Este Uterul Divin care dospeşte aluatul bătăilor inimilor care se nasc pe Pământ după ce spirala Divinului Masculin universal se cuibăreşte în cercul primitor, rotund şi cald al Divinului Feminin universal.
Când suntem iubiţi, în jurul nostru se clădeşte un înveliş luminos, protector şi hrănitor care ne infuzează mereu fiinţa cu căldură şi confort. Când suntem iubiţi, cel/ cea care ne iubeşte, oriunde ar fi, oricât de departe cântă celulelor noastre acelaşi cântec al creaţiei pe care l-am auzit prima oară în pântecul mamei. Un cântec care ne face să ne simţim în siguranţă şi doriţi, un cântec pe care îl pulsează în venele noastre de dincolo de timp şi spaţiu prin bătăi de inimă stelară.
Nimic şi nimeni nu poate rupe dulcea urzeală pe care o ţese Iubirea adevărată între două suflete - pare fragilă ca o pânză de păianjen care se poate rupe la prima adiere, dar are în ea firul oţelit al voinţei divine care aduce două suflete împreună, nu pentru a se întregi, ci pentru a creşte amândouă. A creşte dincolo de timp şi de spaţiu şi a se întâlni indiferent ce circumstanţe muritoare şi terestre li s-ar pune vremelnic în cale. Căci oricât am vrea noi să încercăm să prindem iubirea în formele noastre limitate, omeneşti, ea va găsi mereu calea sa divină şi nevăzută de a se împlini.
Pentru ea, pentru Iubire, Bunul Dumnezeu a dat decret îngeresc de contopire dincolo de limitele noastre omeneşti - dincolo de timp şi de spaţiu, în regatul sublim şi cald al perfecţiunii celei mai efemere. Căci, ca şi curcubeul pe care îl naşte în lumina umedă o bătaie de aripă de fluture, Iubirea poate fi văzută şi simţită doar de cei ce ştiu să prindă Secunda de graţie.
Azi stăm cu sufletele unul în braţele celuilalt, suspendaţi în picătura eternă a lui Aici şi Acum şi IUBIM.
Mă simţi?...Eu te simt!
TE IUBESC!