Energia lui 4 vorbeşte despre stabilitate, despre reguli, cadre şi rutine....Vorbeşte despre ce ne "împământează" şi despre concret, despre pragmatic şi durabil. Despre lege şi morală. Şi despre sănătatea corpului fizic.
Ne îndrăgostim cel mai adesea din tiparul aşteptării unei relaţii"aşezate", angajate, conformă cu regulile sociale şi cu tradiţiile, acceptată de familie şi "legală". Ne îndrăgostim şi trăim fiecare moment fără să-l vedem şi simţim deplin, pentru că aşteptăm continuarea basmului. Acel basm care ni se inoculează tuturor de mici, cu finalul binecunoscut "Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi". Doar că nimeni nu ne spune dacă au trăit fericiţi împreună, cu sau fără mama soacră (în casă sau la apartamentul vecin) sau nu şi mai ales CUM au reuşit! Şi ceea ce pierdem cel mai adesea din vedere este că formula asta este o formulă de final, iar teoria literară ne spune că în basme ea are rolul de a scoate receptorul din universul ficţional şi de a-l întoarce în realitate. Deci finish fantasy, start reality, cum s-ar zice mai trendy....
Când nu te cunoşti şi nu ştii cine eşti tu dincolo de toate tiparele familiei, ale societăţii, de toate condiţionările mediului din care vii (economice, sociale, morale, religioase), îndrăgostirea este procesul care constituie primul pas în căutarea unui cadru de ancorare, care să se integreze la rândul lui în mecanismul "normalităţii". "E normal" să te căsătoreşti la o anumită vârstă, "e normal" să îţi doreşti o familie şi copii, "e normal" să te aşezi "la casa ta" cu un partener "cumsecade"... Şi continuaţi voi lista cu toate clişeele cu care am fost intoxicaţi de părinţii flămânzi de stabilitate şi siguranţă. (Fac o paranteză transgeneraţională aici: părinţii generaţiilor adulte de azi fie s-au născut în cel de-al doilea război mondial sau după, fie în perioada grea a comunismului şi datorită mediului instabil, imprevizibil în care au crescut, marcat de pierderi şi schimbări neaşteptate au dezvoltat o acută nevoie de stabilitate şi de siguranţă cu orice preţ, inoculând copiilor aceeaşi frică de schimbare şi ataşamente materiale sau relaţionale).
Şi astfel ne îndrăgostim sărind etape în goana după "finalizarea" visului cu inelul mult visat şi cu pecetea jurămintelor şi a schimbării de statut social: căsătorit/ă - marele premiu al cursei îndrăgostirii. Sau, dimpotrivă, se întâmplă fenomenul invers - ne îndrăgostim mereu şi mereu, doar de dragul drogului şi al senzaţiilor, fără a lua niciodată în calcul asumarea sau angajamentul venit din IUBIRE tocmai pentru că suntem terifiaţi de cele văzute în relaţiile "stabile" şi stabilizate cu orice preţ - chiar şi al propriei identităţi - ale părinţilor noştri.
Ambele trasee exclud IUBIREA MATURA SI CONSTIENTA. Pentru că aceasta are ca scop CREŞTEREA şi nu "securizarea" în anumite cadre şi rutine. Ȋn iubirea matură siguranţa vine în primul rând din iubirea de sine care ştie să ofere încredere celuilalt. Ȋncredere în alegerile şi în evoluţia lui. Şi LIBERTATE! Libertatea de a fi cine este cu adevărat şi de a sta în relaţie pentru că are ceva de oferit şi de construit împreună cu celălalt şi nu pentru că este "sub contract". Iubirea matură şi conştientă oferă cel mai puternic contract spiritual - acela al respectului, admiraţiei şi conexiunii la toate nivelele: emoţional, mental, fizic etc.
Când un cuplu este în acest cadru sănătos al dăruirii - primirii reciproce, al încrederii şi acceptării depline a celuilalt, al creşterii personale şi al creşterii relaţiei în aceeaşi măsură nu are nevoie de validări exterioare, de contracte şi ştampile omeneşti. Cei doi nu se căsătoresc pentru a fi SIGURI că celălalt le aparţine sau le este obligat la fidelitate sau respect, ci pentru că simbolurile uniunii sunt încărcate cu dorinţa de a i se oferi celuilalt cu tot ceea ce au şi sunt şi pentru a crea CONŞTIENT o manifestare în pământesc a responsabilităţii afective şi materiale mature. E ca un fel de a spune - sunt şi în lumesc cu tine, aşa cum suntem şi în lumea nepământeană dintre noi: cu devotament şi prietenie, cu admiraţie şi cu respect şi mai ales cu onorarea Sinelui Divin al fiecăruia dintre noi.
Şi atunci se produce MAGIA - indiferent de starea civilă a cuplului, în jurul lor se naşte acel "pătrat" protector şi dătător de calm şi siguranţă. Acel pătrat care pune cu iubire limite între lumea cuplului nostru şi restul lumii, care creează acel spaţiu de siguranţă şi de împlinire ca un altar, la care nu au acces decât Zeul şi Zeiţa, cei doi, în ipostaza lor divină săvârşindu-şi în fiecare moment al călătoriei lor UNIUNEA SACRĂ.